O scurtă istorie a etrierilor

Caii au fost domesticiți la noi, probabil la sfârșitul epocii neolitice. Caii au fost recunoscuți de multă vreme de oameni pentru mersul rapid și forța lor blândă. În perioada timpurie, caii erau folosiți pentru a conduce mașini. În timpul perioadei de primăvară și toamnă și în perioada statelor războinice, armatele fiecărui stat vasal s-au bazat inițial pe un amestec de infanterie și care, deseori numărând sute de mii, în timp ce cea mai mare parte a cavaleriei nu depășea cinci sau șase mii. Abia când regele Wuling din Zhao a susținut „Hu purtând cai de tir”, a antrenat o echipă de cavalerie mixtă puternică pentru statul Zhao și a schimbat echipamentul original al armatei, ceea ce a reprezentat o mare schimbare în istoria militară. De atunci, statele vasale au acordat o mare importanță dezvoltării cavaleriei.
Totuși, călăria era o muncă foarte grea la acea vreme, deoarece etrierul nu fusese încă inventat. Când Alexandru și-a condus armatele prin Asia Centrală înainte de Hristos, picioarele oamenilor săi atârnau goale de ambele părți ale pântecelui cailor lor, fără sprijin. Prin puterea coapselor lor, ei s-au prins de cai care se zguduiau violent pentru a se menține neclintiți. Greutatea este de așteptat. Fără etrier, care este un dispozitiv de călcat pe picioarele calului, călăreții își pot folosi picioarele doar pentru a prinde calul în timp ce apucă coama calului cu mâinile pentru a evita căderea atunci când calul galopează sau sare. Săpătura războinicilor din teracotă din Lintong, provincia Shaanxi este o descoperire arheologică importantă în China. Mulți cai de ceramică de dimensiuni similare cailor adevărați au fost dezgropați în a doua groapă a Războinicilor și Cailor de Terracotă din Qin Shihuang. Caii erau complet echipați cu șei, dar nu s-au găsit etrieri.
Deși etrierul este mic, poate face bine cavalerul și calul împreună, combinând puterea omului și a calului pentru a exercita o eficacitate maximă. Data exactă a invenției lui Stirrup este încă incertă.